“De unde vine nevoia aceasta de-a rezolva marele enigme ale vietii…cind shi cea mai simpla intrebare nu are raspuns.”De ce existam?”,”ce e sufletul?’,”de ce visam?”…Poate ar fi mai simplu sa ne facem ca nu ne intereseaza,sa intoarcem spatele.Dar nu e natura umana.Nu pentru asta suntem aicea…
Nevoia aceasta…ce importanta are,cind inima noastra,nu poate intelege sensul.Ei sunt aicea,intre noi,ascunshi la umbra,in lumina,peste tot…”
“Toti ne imaginam conductorii propriului destin.Capabili sa determinam strada vietii noastre.Dar suntem intradevar noi aceea care hotarasc caderea shi zborul nostru??Ori exista o forta mai puternica decit noi care determina directia noastra?Evolutia ne duce de miina?E shtiinta cea care ne arata cararea?Sau e Dumnezeu acela care intervine pentru a ne salva?…
Cu mare neplacere,sa nu aleaga propria strada in viata,e trista conditie a omului. El poate doar sa aleaga cum sa se poarte cind destinul o sa cheme,sperind ca n-o sa-i lipseasca curajul pentru a raspunde.”
” Cind evolutia selectioneaza indivizii ,nu e fara durere.Unicitatea are mereu un pret.Poti fi oligat sa faci lucruri care nu vrei.Shi la un moment dat,schimbarea care parea atit de minunata…se descopera un tradiment.Poate aparea crudel.Dar scopul e doar de a supravietui…
Aceasta forta e fara sentimente,cum pamintul cunoaste doar fructele razboiului viata-moarte.Poti sa speri ca dupa ce ea shi-a satisfacut nevoiele,sa poti reveni la viata.”
“Cind este vre-o schimbare,nishte specii simt instinctul de a migra.Urmarind un miros ,urmarind o stea.Ele se aduna.Shi doar atuncea pot spera la supravietuire.”
